Babesioza este o boala cauzata de Babesia spp, un protozoar intracelular ce ataca celulele rosii sanguine. Boala se transmite prin muscatura de capusa infectata in urma unui contact cu alt animal bolnav. Fiind o boala transmisa astfel, cainii infectati pot suferii si de alte afectiuni transmise asemanator precum boala Lyme. Acestea pot coexista ducand astfel la aparitia unor simptome mai severe.
Cauze
Capusele sunt gasite de obicei in apropierea gatului, capului si urechilor cainelui.
Speciile de Babesia ce infecteaza cainii sunt Babesia canis, Babesia gibsoni, Babesia vulpes and Babesia conradae. Babesia gibsoni se poate transmite si direct de la un caine infectat prin muscatura sau transplacentar de la mama la fat.
Odata ce capusa musca cainele, parazitul patrunde in torentul sanguin, unde se replica in celulele rosii si apare astfel anemia. Celulele rosii infectate sunt distruse si se elibereaza hemoglobina, ce poate duce la aparitia icterului sau colorarea galbena a pielii si mucoaselor. Este necesar ca o capusa sa se hraneasca in medie 2 – 3 zile cu sangele animalului pentru a-l infecta.
Simptome
Perioada de incubatie, de la muscatura capusei pana la aparitia simptomelor este de aproximativ 2 saptamanii, iar simptomele la debut de regula sunt usoare. Uneori, boala poate ramane nediagnosticata timp de luni sau chiar ani.
Semnele infectiei pot varia de la usoare, pana la severe ce pot duce rapid la moartea animalului.
Cele mai comune intalnite simptome si semne sunt letargia, lipsa energiei, absenta apetitului, paloarea pielii si a mucoaselor, febra, noduli limfatici si splina marita de volum, urina inchisa la culoare (rosu inchis sau portocaliu), abdomen marit de volum, scadere in greutate, scaun decolorat si semne neurologice precum dezechilibru si mers clatinat si convulsii.
Diagnostic
Se stabileste pe baza:
-
Istoricului medical: daca cainele a fost muscat de o capusa, daca este nedeparazitat etc;
-
Hemoleucograma completa ce evidentiaza prezenta anemiei, cu un numar scazut de hematii;
-
Profilul biochimic al sangelui;
-
Sumar de urina ce evidentiaza prezenta hematiilor in urina, de unde si coloratia rosie a acesteia;
-
Dozarea electrolitilor;
Intrucat babesioza poate fi confundata cu alte boli cu simptome asemanatoare, sunt necesare investigatii suplimentare:
-
Analiza frotiului de sange la microscop ce evidentiaza protozoarul in hematii;
-
Testul de imunofluorescenta pentru anticorpi ce urmareste identificarea acestora in sange. Acesta nu poate identifica subspeciile de Babesia ce au dus la aparitia bolii;
-
Tehnica ELISA: rezultatul pozitiv depinde de raspunsul serologic al organismului cainelui infectat, care poate dura pana la 10 zile sa apara;
-
Testul PCR urmareste identificarea ADN-ului protozoarului in monstrele biologice si are avantajul identificarii tuturor celor 4 specii implicate in aparitia bolii.
Tratament
Babesioza la caini se trateaza cu medicamente impotriva protozoarelor, utilizate pentru majoritatea speciilor de Babesia precum Dipropionat de imidocarb (Imizol). Se administreaza sub forma de injectie la recomandarea medicului veterinar. In anumite cazuri se pot administra antibiotice precum Azitromicina si Clindamicina.
Tratamentele specifice se adapteaza in functie de subspecia de protozoar si severitatea bolii. In formele severe, de regula necesita internarea animalului pentru administrarea de medicatie antiinflamatorie sau steroizi, fluide intravenoase, transfuzii de sange, oxigenoterapie, antiemetice si alte terapii suportive. Transfuziile de sange sunt cele mai utilizate pentru combaterea anemiei si pot salva viata animalului.
Managementul
In cazul administrarii injectiei de imidocarb (antidot), o sigura doza este eficienta pentru eliminarea protozoarului, pentru unele specii fiind insa necesara administrarea si celei de-a 2-a doze. Efecte adverse ce pot aparea la administrarea sunt tremor muscular, tahicardie, febra si tumefierea fetei. Cainele va trebui dus frecvent la control pentru repetarea analizelor de sange si urina.
2 sau 3 teste PCR trebuie facute la 2 luni distanta de la inceperea tratamentului, daca acestea sunt negative inseamna ca recuperarea a avut loc si infectia nu a persistat.
Prognosticul de regula este rezervat, intrucat boala este diagnosticata cel mai frecvent in stadii avansate si depinde foarte mult de sistemele afectate de boala. Cainele afectat de boala, poate suferi recaderi in viitor si acesta nu poate fi donator de sange pentru alt caine.
Preventia
Se poate face prin respectarea masurilor protective cum sunt zgarzile antiparazitare, medicamentele orale sau topice si controlul regulat al catelului in cazul plimbarilor in zone in care capusele sunt frecvente.
