Parvoviroza este o boala infectioasa grava cauzata de parvovirusul de tip 2, un virus de tip ADN ce ataca sistemul gastrointestinal si tesutul limfatic al catelului, care netratata duce de regula la decesul animalului.
Este una din cele mai frecvente patologii cu care medicii veterinari se confrunta, fiind mai des intalnita la cainii tineri si cei cu schema de vaccinare incompleta. Boala poate aparea si la cainii cu schema de vaccinare completa, intrucat parvovirusul este un virus greu de distrus, ramanand mult timp in mediul inconjurator.
Fiind un virus atat de raspandit, transmiterea sa are loc pe cale orala, la contactul animalului cu fecale infectate, suprafete si obiecte infectate. De asemenea animalul poate purta virusul si pe blana sa dupa contactul fecalele infectate. Virusul nu se transmite de la animal la om si poate fi ucis utilizand dezinfectante specifice ce sunt utilizate in clinicile veterinare. Perioada de incubatie este de 3 – 8 zile, iar in aceast perioada cainele de regula este asimptomatic. Virusul se replica initial in tesutul limfatic din orofaringe, iar apoi prin torentul sanguin ajunge rapid in celulele in celulele tractului gastrointestinal, splina si maduva osoasa.
Simptome
Virusul afecteaza tractul gastrointestinal, prin distrugerea celulelor epiteliale intestinale. In consescinta se observa aparitia vomei si diareei. Leucopenia este secundara distrugerii celulor maduvei osoase. Deshidratarea este pregnanta in parvoviroza ducand la soc si colaps cardiovascular prin pierderea rapida de fluide.
Parvoviroza la caini poate avea ca si complicatii:: pneumonia de aspiratie prin aspirarea vomei in tractul respirator, soc septic secundar translocarii bacteriene la nivelul mucoasei intestinale si leucopeniei, dar si tromboembolismul rezultat in urma problemelor de coagulare.
Diagnosticul
Se stabileste pe baza
- Istoricului medical al animalului;
- Examenul clinic pune in evidenta letargia, febra, deshidratarea. Cel mai caracteristic semn intalnit este melena, scaun diareic cu aspect de “zat de cafea” datorita enterocolitei hemoragice. Acestea sunt extrem de frecvente si accentueaza deshidratarea cainelui.
- Analize de laborator: hemoleucograma ce poate evidentia leucopenia, probe hepatice, renale, ionograma serica si glicemia.
- Testul ELISA este un test cu specificitate si sensibilitate buna ce identifica prezenta virusului in materiile fecale. Rezultate fals positive pot aparea la 5 – 12 zile de la administrarea vaccinului.
- PCR fecal are o sensibilitate si specificitate mai mare. Poate identifica varianta de parvovirus din fecale.
- Teste serologice. Identificarea anticorpilor de tip Ig M corelata cu semnele clinic ajuta la stabilirea diagnosticului.
- Teste imunochimice, latex aglutinarea si izolarea virala pot identifica prezenta virusului in tesuturi, dar se fac in laboratoare de diagnostic specializate.
Tratament
Nu exista tratament care sa duca la eradicarea infectiei. In general terapia este una suportiva si are ca scop sustinerea organismului animalului in lupta cu boala.
Obiectivele sunt corectarea deshidratarii sau a socului, refacerea balantei hidrice si electrolitice, preventia sau tratamentul infectiilor bacteriene secundare si terapia de sustinere.
Administrarea de fluide intravenoase este principala forma de tratament in parvoviroza. Aceasta trebuie facuta in cantitate mare si frecventa pentru a suplini pierderea de lichide prin voma si diaree. Daca socul hipovolemic este present se administreaza solutie izotonica cristaloida in bolus de 20 – 30 ml / kg la fiecare 15 – 30 de minute, cu monitorizarea parametrilor vitali precum tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si coloratia mucoaselor.
Se mai administreaza antibiotice pentru infectiile secundare, antiemetice pentru a combate voma, antialgice ca si terapie adjuvanta pentru durerea abdominala, suplimente intravenoase cu sodiu, potasiu si glocoza pentru corectarea dezechilibrelor. Plasma proaspata congelata poate fi benefica deoarece furnizeaza imunoglobuline, factori de coagulare si inhibitori serici de proteaza ce ajuta la neutralizarea agentului viral si combaterea sindromului inflamator.
Pe parcursul tratamentului este importanta monitorizarea parametrilor fizici precum temperatura, coloratia mucoaselor, bataile inimii, pulsul si presiune arteriala (la interval de 4 – 6 ore).
Prognostic
Timpul de recuparare este in medie de 6 zile. Prognosticul este unul rezervat, diagnosticarea in faze incipiente si terapia agresiva cresc sansele de supravietuire. In absenta tratamentului, boala duce la decesul animalului.
Virusul ramane in fecalele animalului pentru 14 – 30 zile, de aceea este recomandata izolarea acestuia si evitarea contactului cu alti caini pe durata acestei perioade.
Preventie
Singura metoda de preventive este vaccinarea anti-parvo a catelului, cu vaccin atenuat , prima doza fiind recomadata la varsta de 6 saptamani, urmata de 2 rapeluri la 2 – 3 saptamani distanta pana la varsta de 16 – 18 saptamani.
